sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Start bun, finiş previzibil



L’arnacouer
, Franţa, 2010, r. Pascal Chaumeil, a. Romain Duris, Vanessa Paradis, Julie Ferrier, Francois Damiens, Andrew Lincoln


Nominalizat la cinci categorii la premiile Cesar care vor fi decernate la 25 februarie, printre care se numără „cel mai bun film”, „cel mai bun debut” (regizorul Pascal Chaumeil) şi „cel mai bun actor în rol principal” (vedeta Romain Duris), L’arnacouer este o convenţională comedie romantică în linie hollywoodiană ce are ca singure puncte tari ideea scenariului şi câteva momente de parodiere a unor filme de gen. Păcat însă că aceste momente nu împiedică alunecarea spre un happy-end aşteptat şi în totală contradicţie cu cinismul afişat de personajul central până atunci.

Alex (Romain Duris), sora sa Melanie (Julie Ferrier) şi soţul acesteia, Marc (Francois Damiens), au o activitate ciudată: primesc misiuni de a „sparge” cupluri. Strategia: ajutat de Melanie şi Marc, playboy-ul Alex se infiltrează în viaţa femeii din fiecare cuplu, pe care o face să se îndrăgostească de el şi să-şi dea seama că partenerul său nu este cel mai potrivit. Ţintele lor: femeile care nu sunt fericite într-un cuplu dar nu îndrăznesc să recunoască acest lucru sau nu-şi dau încă seama de el. Situaţia se complică însă atunci când au la dispoziţie doar o săptămână să despartă un cuplu aparent indestructibil aflat pe punctul de a se căsători.

Ideea în sine şi felul de a acţiona al celor trei (ca o adevărată echipă de profesionişti) este o ironie la adresa unui anumit gen de filme în care diverse „trupe de şoc” primesc misiuni de sustragere a unor secrete sau, mai recent, de implantare a unor idei (aşa cum se întâmplă în Inception-ul lui Cristopher Nolan). Filmul funcţionează onorabil atât timp cât aistăm la inventivitatea strategiei seducătorului de meserie şi a celor două ajutoare, însă cade în banal înspre final, atunci când realizatorii simt nevoia să ia totul în serios, când tocmai această seriozitate a filmelor de gen fusese cea parodiată.

Deşi e perioada în care se vorbeşte despre aşteptatele Oscaruri, propun să ne uităm şi asupra cinematografiei franceze. La premiul Cesar pentru cea mai bună peliculă concurează următoarele şapte filme: L'arnacouer (r. Pascal Chaumeil), Des hommes et des dieux (r. Xavier Beauvois), Gainsbourg (Vie heroique) (r. Joann Sfar), Mammuth (r. Benoit Delepine şi Gustave Kervern), Les nom des gens (r. Michel Leclerc), The Ghost Writer (r. Roman Polanski), Tournee (r. Mathieu Amalric). Deşi nu am văzut încă decât primele două şi ultimele două, preferinţa mea se îndreaptă spre filmul regizat de cunoscutul actor Mathieu Amarlic, o bijuterie regizorală despre o trupă americană de "new burlesque" ce călătoreşte prin Franţa în căutare de locuri de spectacole.


3 comentarii:

ana spunea...

nu-mi place sa-l vad pe duris in astfel de comedii dupa ce l-am vazut in de battre mon coeur. as vrea insa sa-l vad in l'homme qui voulait vivre sa vie unde pare sa se intoarca la rolurile de drama

Maresalul spunea...

ana, multumesc de comentariu. intr-adevar, in battre mon coeur e cu totul altceva. nu am vazut inca l'homme qui voulait vivre sa vie, dar o s-o fac. un rol fain face si in straniul Exils (2004), de tony gatlif

piratulcinefil spunea...

o sa incerc sa-l vizionez mi-a venit un dor de cinematografia franceza cam neglijata pe la noi(mai ales in cinematografe).