Camelia, România, 2010, r. Marian Crişan
Într-un interviu de prezentare a noului său film, Camelia (15 min), proiectat în premieră la Festivalul NexT, Marian Crişan spune că scurtmetrajul îi oferă o libertate mai mare şi posibilitatea de a experimenta.
Din păcate, Camelia nu experimentează. Întâlnim aceleaşi suprautilizate cadre cuminţi, fixe şi lungi (atât cât permite un scurtmetraj), aceeaşi inapetenţă din filmele minimaliste pentru folosirea muzicii, acelaşi realism reconstruit. Singura noutate (pentru Marian Crişan) este investigarea unui mediu inedit – familiile din clasa de mijloc cu case în Pipera, vacanţe în străinătate, gusturi culturale şi credite la bancă.
Cred că tocmai dorinţa de a pătrunde pe un teren mai puţin apropiat de sensibilităţile regizorului duce la artificialitatea filmului. Personajele nu mai sunt vii şi autentice, aşa cum se întâmpla în extrem de reuşitul Morgen, singurul lungmetraj al lui Marian Crişan. Cele patru personaje din Camelia sunt reprezenetările unei anumite clase sau tipologii sociale. Acest lucru reiese foarte bine din dorinţa regizorului şi scenaristului de a oferi cât mai multe informaţii privind gusturile culturale şi obiceiurile protagoniştilor.
„Mesajul” filmului este de asemenea departe de a fi o noutate, chiar şi în contextul cinematografiei române: în spatele aparentei bunăstări materiale se află tensiune conjugală, plictis sau, cu un termen pompos şi uzat, incomunicabilitate. Regăsim în schimb în Camelia fascinaţia lui Crişan faţă de tensiunea pe care o poate induce într-o naraţiune cinematografică absenţa unui personaj (vezi şi scurtmetrajul Megatron, premiat cu Palme d’Or) – fascinaţie pe care însuşi regizorul a recunoscut-o la discuţiile de după proiecţia de la NexT – şi doriţa de a distribui actori deloc sau extrem de puţin cunoscuţi şi folosiţi.
Punctul forte al filmului îl reprezintă atenţia pentru planurile secunde, care comunică direct cu ceea ce se întâmplă în prim-plan, amplificând uneori tensiunea. Experimentul dorit de Marian Crişan sau cel puţin inovaţia aşteptată de cei care au considerat Morgen cel mai bun film românesc din 2010 lipsesc, asemeni personajului Camelia, din acest scurtmetraj.
Sinopsis: Un cuplu tânăr cu un copil foarte mic şi o casă recent cumpărată în Pipera primeşte vizita unui alt cuplu tânăr cu care ar fi trebuit să vină şi cu o anume Camelia. Întrebările soţului gazdă despre Camelia declanşează un moment de răbufnire din partea soţiei.
1 comentarii:
Hristos a inviat!
Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi luăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta_whisper sau un e-mail, tot la asculta_whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.
www.radiowhisper.com
Multumesc,
Cu stimă Vlad!
Trimiteţi un comentariu